Azi e luni

Îmi beau cafeaua în văgăuna simpatică fără aerisire, alături de nişte moşi comunişti - judecând după outfits - care par mereu să învârtească ceva afaceri şi de elevii liceului din apropiere, fugiti de la ore - observaţie: înjuratul la fete încă e o dovadă de “coolness”. Muzica ce-şi face cu greu loc prin fum e cam de duzină, aşezarea fotoliilor nu foarte inspirată, stil vagon de tren. Ăsta era un loc mai drăguţ cu ceva luni în urmă, dar s-au schimbat patronii; acum, de fiecare dată când vin, o nimeresc la bar pe tipa care îmi umple cana de cafea atât de mult că abia dacă mai am loc să picur nişte lapte peste; e un fel de “when tipping goes wrong” sau pur şi simplu aşa face ea cafelele.

Peste drum, vitrina dezolantă de la 'Optica' s-a ales cu un cap de Moş Crăciun şi cu o beteală asortată roşie - sinistră... It's the season, probabil la birou s-a pus bradul. Nu am intrat în atmosferă, e mult prea devreme şi prea sec. Anul ăsta aş vrea să fiu spiriduşul verde rău, chiar dacă în secret visez la bradul de Crăciun pe care o să-l împodobesc în colţul cel mai puţin aglomerat din casă - de îndată ce o să-l găsesc.

Până una alta, azi e luni şi sper că la fundul ceştii de cafea o să dau de entuziasmul de lucru.