A sosit ziua înţolirii, sfânta zi a... răbdării de a căuta prin magazine şi magazinaşe câteva pise vestimentare de primăvară-vară. După un 'browsing' printre umeraşe şi manechine de plastic cu talii imposibile am concluzionat că a fost mai distractiv şi mai terapeutic să mă uit cum băetzii de la Ralsi îmi schimbă cauciucurile la bestia albastră (vrrrum, vrrrum) şi să aflu care-i povestea cu 'şurubul de siguranţă'. De ce? Păi, în afară de bluziţe voalate, cu floricele, stil hippie (fie strânse cu o curea de prost gust la mijloc, fie largi, pornind de sub sâni în jos, gen “Are u pregnant?”), ceva 'shorts' - aceiaşi care s-au purtat şi peste iarnă cu ciorapi groşi, într-un contrast de puţine ori reuşit - ceva rochii care urlă “Vintage!” (acelea fără decolteu, un fel de '40's at the office') şi ceva pantaloni care se termină mai sus de glezne (duşmani declaraţi ai 'chicken legs' şi ai şoldurilor) nu am văzut mai nimic.
Animal print-ul e 'still in' (probabil aprind lumânări la altarul greşit când mă rog să dispară trendul), deşi vedeţi că 'zebra' a luat faţa 'leopardului' iar 'tigrul' nu cred că mai merge decât la drum de seară pe alei mai puţin luminate.
La capitolul shoes se pare că va trebui să continuăm să păşim şi anul ăsta cu foarte mare grijă pentru că mai toate modelele au platforme, care, mai mult, par să fi crescut cu vreo 2-3 centimetri (aviz fanelor care îşi imaginează că pot ajunge la terasele din Unirii fără să facă entorsă - poate doar la braţul iubitului, că, din păcate, nu sunt bastoane 'fashion' care să 'match the shoes'... încă).
Atât la haine cât şi la shoes culorile sunt 'fermecătoare' în acest sezon. Se poartă de la cărămiziu la portocaliu şi piersică, de la verde pastelat la verde neon şi de la albastru spălăcit la albastru cerneală (remember uniforma din generală). Dar nu disperaţi, se mai găseşte şi alb şi negru - o să daţi de ceva tricouri, deşi vă avertizez că sunt mai greu de observat sub ştrasurile de pietricele strălucitoare ce rămân în maşina de spălat după prima purtare.
Ca şi anul trecut calitatea materialelor este destul de proastă, am luat la mână câteva articole şi am încercat să văd ce le deosebeşte de cârpele de bucătărie; nu am găsit prea multe diferenţe. Preţurile? Sunt aproape acceptabile; ca de obicei, veţi găsi aceeaşi bluziţă subţire, cusută timid, la 35 lei dar şi la 75, depinde dacă o luaţi din magazinele care vă dau pungi de plastic sau din cele care vă pun cumpărăturile în plase de carton (true fashion addicts know there’s a big difference!).
În concluzie, mi-aş dori să am talent la croitorie pentru că draperiile de acasă arată apetisant.