Prima dată când am băut cu Nicola a fost acum vreo 2 ani și ceva. Eram în a doua vizită de lucru la biroul din Londra și mă simțeam foarte în largul meu; știam străduțele și magazinele din Covent Garden, știam să iau singură 'the tube' și cred că eram încă pritenă cu pompierii, de la micul incident de tura trecută.
Și într-o seară după work ne luăm noi și trecem strada la 'The Cole Hole' să sorbim un pahar de vin. Și ne-am tot cinstit reciproc cu câte unul până când am ramas amandouă cu niște zâmbete tâmpe pe față iar engleza a devenit bolborosită de ambele părți.
A fost printre puținele dăți când filmul s-a rupt și am rămas doar cu frânturi: Nicola mă ține strâns să nu cad, Nicola îmi descuie ușa, robinetele separate de apă caldă și apă rece, vasul imaculat al toaletei, retrospectiva gastronomică a zilei...
A doua oară când am băut cu Nicola a fost vineri seară - prima ei vizită în Timișoara, una așteptată cu mult entuziasm de noi toți. Ajungem în Irish2 și începem. Nu mai țin minte câte shoturi de jagermeister s-au stins cu bere ori long island, sau când anume a căzut pe scări musafira și s-a julit în barbă. Știu însă că ne-am distrat de minune, că ne-am pupat și ne-am declarat de nenumărate ori dragostea și bucuria de a ne fi întâlnit din nou. Și pot doar să bănuiesc ce frânturi își mai amintește Nicola din seara cu pricina; cred că și pentru ea a rulat același film pe care l-am vazut eu în Londra; bine, mai puțin robinetele separate de apă caldă și apă rece...
