Status update on quitting

:) sunt într-o zonă delicată, undeva între nebunie, umor și ură. Și cum e îngustă bucățica pe care încerc să-mi țin echilibrul mai dau pe de lături și ajung și într-una din zonele învecinate... Am început de vreo 2 săptămâni să iau în serios dependența mea preferată - fumatul. Poate și din cauză că inima și plămânii îmi mai fac câte un 'pssst' ocazinal și își cer dreptul de a fi considerate organe vitale și cam de neînlocuit. Și uite asa, 'încerc' pe bune să mă las de fumat.

Am recurs la diverse tactici. M-am trezit dimeața convinsă că nu fumez și că n-am fumat niciodată (mizând pe autosugestia mea destul de puternică); a fost ok până în clipa în care am intrat pe pilot automat și m-am dus, firesc, la chioșc, să-mi iau țigări, apoi la cafenea unde am fumat, așa, în stilul 'hai s-o mai facem o dată, de dragul vremurilor trecute'.

Altă tactică a fost lepădarea în manieră biblică de lăsatul de fumat, în sensul că, atunci când o colegă de birou m-a chemat la țigară și eu am refuzat iar ea m-a întrebat dacă m-am lăsat, am zis că nu. Ok, n-am ajuns ca apostolul să zic asta de 3 ori, că la a doua invitație, câteva ceasuri mai târziu, am mers, am aprins-o și am savurat-o aproape incapabilă să mă concentrez asupra discuției.

Da, am spălat toate scrumierele, am aerisit și am triplat consumul de apă. În final am ajuns tot la chioșc, acolo unde tanti îmi zâmbește și stie exact ce țigări cumpăr. Cu diferența că acum, de când îmi doresc să quit, precizez aproape la fiecare pachet că mă las; și tanti râde. Cum să știe ea că eu intru în magazin cu inima stransă și mi-e rușine de cei din jur de parcă aș avea o pungă de aurolac în buzunar?; cred că e prima dată când mă simt ca un drogat, conștient de dependență, deprimat că lucrurile sunt așa dar apoi fericit după primul fum.

Tactica preferată rămâne însă lăsatul de fumat ACUM. First time când am făcut asta tocmai îmi luasem un pachet nou. Am fumat vreo 3 țigări, apoi m-am enervat, m-am lăsat și am aruncat pachetul la gunoi. Ce-i drept, în secunda următoare m-am gândit dacă o să fiu atât de disperată încât peste câteva ore o să bag mâna să-l scot. Looks like at least I still have my pride și dus a fost pachetul. A doua oară când m-am lăsat ACUM ieșeam din cafenea după încă o sesiune matinală de cofeină; tot un pachet aproape plin a ajuns într-un coș de gunoi și probabil a fericit alte suflete. Al treilea ACUM a fost acum 7 ore; din nou acea partea din mine care ar trebui să fie în control mai mult timp, cea care e capabilă să judece rațional, a hotărât că e penibil, că gata, până aici! Și am aruncat pachetul.

Abordarea asta e grozavă. Serios, de fiecare dată când am aruncat pachetul de țigări am fost cuprinsă de un sentiment de eliberare pe care mi-e greu să-l descriu. Imaginați-vă că vă înconjoară o aură strălucitoare și niste voci cântă în cor punctând momentul magic și unic. Acum mă uit la pachetul de pe masă și el începe parcă să tremure :D