La ore mai târzii, fată fiind, te uiţi cine-i şoferul de taxi înaite să urci în maşină, cu toate că asta nu-ţi oferă nici o garanţie că scapi de întrebări dubioase sau confesiuni pe care ai prefera să nu le auzi. Într-o seară, aleg taxiul cu un domn la camaşă care părea suficient de sictirit să nu intre în vorbă. Ei bine, aşa a fost în primul minut. Apoi, brusc, şi-a manifestat antipatia faţă de un trecător care purta ochelari şi a început..."Domnişoară, să vă feriţi de oamenii cu ochelari." Eu, pauză. Aşteptam gluma. El întăreşte afirmaţia şi atunci mă văd obligată să întreb “De ce?” Răspuns: "Pentru că sunt bolnavi." Ok... încă mai aşteptam gluma. "Şi să nu aveţi niciodată încredere în ei." ... Iar după câteva momente de linişte: "Şi nici în bărbaţii care poartă cioc". Îmi vine să râd, omul chiar vorbea serios, dar mă abţin şi mă concentrez să păstrez o expresie gravă. Se pare că nici cei cu barbă nu erau ok... Cred că au urmat apoi bărbaţii cu ochi albaştri sau bruneţii...? nu mai ştiu sigur. Pe pod la Michelangelo primesc un nou sfat preţios. Să mă feresc de bărbaţii care nu se îmbracă adecvat; cei adevăraţi poartă camaşă şi pantaloni cu tivul puţin peste tocul pantofilor. Evident, el era exemplul perfect, adică omul chiar credea în ce-mi spunea. La destinaţie, am plătit, am mulţumit şi am promis să mă feresc... Too weird...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu